Notiuni introductive

 Ce spune poetul?

„Copilul râde:

 «Iubirea şi înţelepciunea mea e jocul!»

Tânărul cântă:

 «Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!»

Bătrânul tace:

 «Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!»”

                                                      (Lucian Blaga, Trei feţe)

Ce spune psihologul?

Vârstele omului sunt evidenţe. Ele se impun ca dimensiuni identitare primare.

Simţul comun – care poate fi extrem de pertinent şi eficient într-o mare parte a situaţiilor

cotidiene – tinde să folosească vârsta ca explicaţie. Or, psihologul sau educatorul explică

prin ceea ce se întâmplă la nivelul proceselor psihice, la o vârstă dată. Să urmărim două

situaţii, care subliniază aceste tendinţe diferite.

„Este încă mic, nu ştie”, ne vor explica părinţii unui preşcolar pe care tocmai l-am

păcălit cu întrebarea: „Dacă o fetiţă se îmbracă, se tunde şi se joacă ca un băiat, ce este

ea?” şi care ţi-a răspuns, senin, „băiat”. „Este un răspuns tipic pentru absenţa capacităţii

de conservare a genului. Copilul are sub 6 ani. În stadiul cognitiv în care se află acum, el

nu putea să dea alt răspuns” – ne va spune psihologul sau educatorul.Conservarea genului

este etapă finală în dezvoltarea conceptului de gen. Copilul înţelege că sexul persoanei

este un invariant şi că nu se schimbă indiferent de modificările aparente (îmbrăcăminte,

pieptănătură, tip de activitate).

PEDAGOGIA – ŞTIINŢĂ A EDUCAŢIEI

Pentru a delimita termenul de pedagogie, trebuie sa intelegem cu exactitate notiunea termenului de ,,educatie’’.

Educatia: derivă din latinescul „educatio” care înseamnă creştere, hrănire,cultivare reprezintă  o activitate socială complexă, un fel de „ofertă exterioară”, dar şi un„dialog interior” despre propria fiintă şi despre umanitatea în devenire; este cerută „dinafară”, dar realizată „din interior”.

Educaţia reprezintă acţiunea conştientă, organizată, desfăşurată în cadrul unor

instituţii speciale, în scopul formării şi informării viitorului (sau actualului) adult.

Această influenţare conştientă şi planificată e totdeauna îndreptată spre scopuri pe care

fiecare societate şi le fixează potrivit unor cerinţe proprii şi perioadei istorice date. Ca

acţiune socială conştientă, educaţia poate stimula şi accelera aportul celorlalţi factori în

procesul dezvoltării. Faptul că educaţia generează noi forme de activitate cu cerinţe tot

mai complexe ce presupun amplificarea continuă a eforturilor copilului, îl obligă pe

acesta la o restructurare perpetuă a proceselor şi însuşirilor psihice, restructurare care

impulsionează şi consolidează procesul dezvoltării. Prin cerinţele pe care le adresează şi

le impune, educaţia se află întotdeauna înaintea dezvoltării, aceasta apărând ca un efect

al ei ce se exprimă prin schimbările calitative ce apar pe plan psihic, prin trecerea de la

un stadiu inferior la unul superior etc. Pe de altă parte, formularea şi dozarea exigenţelor,

atribute cu care este investită educaţia, nu se face în mod întâmplător, ci pornind de la

nivelul atins în dezvoltarea psihică, de la cunoaşterea condiţiilor interne acumulate până

în acel moment. În această ipostază dezvoltarea ne apare ca premisă a educaţiei.

Educatia are sarcina de a pregati omul ca element activ al vietii sociale. In procesul educatiei vorbim de cel putin doi agenti umani: educatorul (cel care educa) si educatul (cel care se lasa educat), pentru fiecare dintre acestia existand mecanisme specific de comunicare, receptare, adaptare etc , iar efectul actiunii educative depinde atat de calitatea agentilor, educator si educat, cat si relatia dintre ei.

Pedagogul american  Horace Mann era de parere ca asa cum un mar nu este un mar in adevaratul sens al cuvantului atata timp cat el nu este copt,  asa si o fiinta umana nu este cu adevarat o fiinta umana pana ce ea nu este educata.

Pedagogia s-a născut ca o „interogaţie asupra  fenomenului educaţional ajungând să-l cerceteze din toate punctele de vedere şi să descopere legităţile care îl guvernează”. Pedagogia „dialoghează cu realitatea educaţională, o chestionează şi o analizează” „edifică şi sugerează ceea ce merită şi poate fi concretizat.” (Panţuru, coord., 2008, 8). Pedagogia, ca ştiinţă, încearcă să-şi structureze limbajul apelând la termeni tot mai bine delimitaţi. Pe lângă conceptele vechi de predare, învăţare şi evaluare apar concepte noi ca proiectare şi tehnologie, curriculum, management şi mentoring. Dacă pedagogia  clasică tindea spre automatizare, desprinzându-se mai mult de filosofie, pedagogia contemporană are tendinţa de a se apropia mai mult de psihologie. Faţă de pedagogie, psihologia are un caracter mai larg. Nu se reduce doar la educaţie. Pedagogia se bazează pe modelul ştiinţelor tehnice şi medicale iar psihologia se orientează după modelul fizicii şi al biologiei. Psihologia aspiră la autonomie iar pedagogia înclină spre interdisciplinaritate. Între psihologie, biologie şi sociologie se regăseşte pedagogia. De exemplu, în analiza conţinutului învăţământului, pedagogii utilizează termeni împrumutaţi din psihologie, ca: priceperi, deprinderi, aptitudini, competenţe, motivaţie.

Pedagogia, ca ştiinţă a educaţiei, are ca obiect de studiu educaţia.

Referitor la anumite aspecte care ne-au motivate sa alegem aceste cai ale pedagogiei si de a continua pe drumul pornit se vor regasi in urmatoarele paragrafe.

,,Am ales sa particip la modului pedagogic din dorinta de a cunoaste cat mai multe despre educatie si sistemul educational. Sunt dornica sa am acces la informatii noi despre acestea si mai ales despre modul cum pot fi optimizate in societatea noastra. Din pacate mass-media din zilele noastre, promoveaza in genere o forma alterata a educatiei sau in cele mai multe dintre cazuri, incultura. Vreau sa cred insa, ca mai exista persoane care detin resursele intelectuale necesare prin care sa reziste manipularii mass-mediei si ma bucur ca in acest colectiv, am avut prilejul sa le intalnesc.’’ ( Florentina)

,,Am incercat prin acest post sa spun ce m-a facut sa aleg modulul pedagogic. Pedagogia reprezinta pentru mine o materie ce imbina atat arta, de care am fost atrasa, cat si dragostea pentru oameni, care a fost pentru mine intotdeauna o resursa puternica. Pana acum suna fascinant, am impresia ca voi fi entuziasmata intreaga mea viata, fie ca voi lucra sau nu in acest domeniu, pentru ca asa cum au spus-o multi,educatia este un mod de a fi.
Un alt motiv ce m-a facut sa aleg acest modul a fost si dezvoltarea mea in plan profesional, nu se stie cand mi-ar putea fi de folos; o experienta in plus nu strica niciodata.’’ ( Emilia )

,,Am ales sa particip la cursurile de pedagogie pentru ca, in liceu fiind, ma nemultumeau anumite lucruri care veneau din partea profesorilor mei si mi-am dorit o schimbare. Nu-mi placea faptul ca problemele lor personale se reflectau in interactiunea cu noi, faptul ca se lasau dusi de anumite interese si faptul ca nu prezentau materia in asa fel incat sa ne capteze nitelus interesul. Acesta ar fi o dorinta mai veche. Apoi, m-am inscris pentru ca ma intereseaza sa stiu cum functioneaza educatia ca sistem, cum a evoluat, cum poate fi imbunatatita, cum formeaza ea viitorii adulti din societate, care este legatura ei cu ideologiile politice.
Pentru dezvoltarea mea profesionala, dar mai ales personala, este minunat sa capat o intelegere despre interactiunea pedagog-elev, implicatiile ei, dar si despre intreg sistemul educational raportat la aspectele globale.’’ ( Roxana)

,,Am ales pedagogie deoarece am reusit sa selectez influentele benefice in ceea ce priveste dezvoltarea mea si vreau ca la randul meu sa-i invat pe ceilalti ce inseamna auto-educarea si auto-disciplina. Pedagogia inseamna pentru mine disciplina in care te formezi ca om,iar la randul tau inveti ce inseamna generozitatea de a darui altora ceea ce tu stii.” ( Madalina)

,,Pedagogia, asa cum o vad eu, este arta de a forma oameni. Nu in sensul de a-i forma integral si complet, dar in sensul ca fiecare "dascal", in timpul pe care il petrece in fata copiilor, incercand sa ii invete si sa ii indrume, lasa o particica din el acolo. Aceasta particica este integrata mai mult sau mai putin in fiecare copil, astfel ca fiecare interactiune de acest tip contribuie la ceea ce ajunge el sa devina ca om. Asa ca am ales acest drum, al pedagogiei, pentru ca mi se pare constructiv sa am oportunitatea de a lucra cu copiii, de a-i ajuta si de a-i indruma, de a-i invata si de a invata de la ei.” ( Simona)

,,Am ales acest modul pedagogic gandindu-ma ca este o oportunitate pentru ceea ce inseamna viitorul meu intr-o  cariera profesionala in acest domeniu. De altfel, ma ajuta la dezvoltarea cunostintelor teoretice si practice, la derularea unor noi activitati, noi responsabilitati, experimentarea unor metode si noi strategii de lucru cu scopul de a indruma copiii catre o educatie prielnica dezvoltarii lor.” ( Marina)

Barbu Marina